motorcycle emptiness
31 Octombrie 2007ce spui cand nu mai e nimic de spus? cand nu mai sunt ziduri de escaladat, cand realizezi ca in loc sa strabati culmi tot ce-ai facut pana acum a fost sa cobori, mereu si mereu? stau si privesc ochi absenti, la fel ca ai tanarului care m-a speriat odata in unirii, in a carui privire chiar am vazut Golul. si framant aceleasi maini care odata imi erau prietene si pe care acum nu le mai inteleg; sau poate abia acum realizez ca nu le-am inteles vreodata. tac alaturi de ea. ce spui cand nu mai e nimic de spus?
merg pe strada, dar nu pot sa ma conving ca e aceeasi strada pe care merg cei din jurul meu. cuvinte zboara pe langa mine ca sagetile, dar de nimerit nu ma nimereste niciunul. cu toate astea teasta imi sangereaza, las bucati din mine pe oriunde trec. nu stiu ce s-a intamplat cu toata vlaga, cu tot zvacul ala pe care ma laudam ca-l am, pesemne s-a pierdut, undeva, pe drum. ieri noapte am tras cea mai urata betie de pana acum. prin urmare azi n-am fost bun de nimic. m-am tarat dintr-o parte in alta, ca un caine care nu-si gaseste casa. si sunt in continuare la fel de whatever.
as vrea sa merg intr-un loc pe care sa-l botez ‘acasa’. si sa beau un ceai si sa ma pierd intre paginile unei carti, ca altadata. am, in schimb, o pofta inexorabila pentru mere rase si orez cu lapte cu crema de zahar ars. e bine ca macar simt ceva, acolo.
~ Manic Street Preachers, "Motorcycle emptiness"
toata partea dreapta a fetei imi e amortita. poate ar fi cazul sa merg la un medic.
